Identificarea subtonului pielii ajută la alegerea unui fond de ten care se integrează în culoarea tenului, fără o tentă portocalie, roz sau cenușie. Bijuteriile apropiate de piele, observarea unor zone în lumină naturală și o fotografie fără filtre oferă indicii pentru alegerea nuanței.
Rezultatele acestor teste permit și încadrări intermediare. „Subtonurile nu sunt categorii rigide”, explică J. Brandon Correa, makeup artist al celebrităților și makeup artist național YSL Beauty. O persoană poate avea caracteristici care o plasează între categoriile uzuale.
Bijuteriile și lumina naturală oferă primele indicii
Daniel Martin, makeup artist al celebrităților și director global de artistry și educație la Tatcha, preferă testul bijuteriilor pentru identificarea subtonului, potrivit Vogue. Correa recomandă observarea atentă a pielii, inclusiv în zonele în care aceasta formează pliuri. Testele se pot face astfel:
- Se apropie de piele bijuterii aurii și argintii. Dacă argintiul avantajează mai mult pielea, subtonul este probabil rece; dacă auriul arată mai bine, este probabil cald. Când ambele funcționează la fel de bine, subtonul este probabil neutru. Aurul roz, aurul antichizat sau combinațiile de metale care avantajează cel mai mult pielea pot indica un subton măsliniu ori neutru, explică Martin.
- Se examinează în lumină naturală pliul cotului, gâtul, linia maxilarului și locul în care urechile se unesc cu capul. Correa recomandă urmărirea tentei discrete de dedesubt, roz, aurii sau ușor verzui, în locul culorii evidente de la suprafață.
- Aceleași zone se compară cu materiale textile, haine sau produse de machiaj ale căror tonuri calde, reci ori neutre sunt deja cunoscute. Reperul este nuanța care se apropie cel mai mult de cea a pielii.
- Se face o fotografie în lumină naturală, pe un fundal alb, fără filtre. Cadrul neutru permite observarea aspectului mai cald sau mai rece al pielii.
Subtonul și culoarea de la suprafață se verifică separat
Subtonul este culoarea de sub suprafața pielii și tinde să rămână constant. Culoarea vizibilă, de la foarte deschisă până la foarte închisă, se poate modifica prin expunere la soare, bronzare, hiperpigmentare sau roșeață.
Martin și Correa descriu patru categorii uzuale de subton: rece, cald, neutru și măsliniu. Oricare poate apărea pe piele deschisă, medie, bronzată, închisă sau foarte închisă. Cât de deschisă sau închisă este pielea nu îți spune ce subton are.
Roșeața, rozaceea, inflamația, hiperpigmentarea, melasma, urmele de acnee și chiar schimbările hormonale pot modifica aspectul de la suprafață, explică Martin. De exemplu, o persoană cu subton cald și roșeață facială poate avea temporar un ten care pare mai rece sau mai roz.
De aceea, nuanța necesară de fond de ten poate varia de la un sezon la altul fără ca subtonul să se fi schimbat complet, precizează Correa.
Fondul de ten se alege după două repere
„Fondul de ten trebuie să se potrivească atât cu profunzimea culorii pielii, cât și cu subtonul”, explică Martin. Profunzimea descrie cât de deschisă sau închisă este pielea; subtonul orientează alegerea bazei de culoare a produsului.
Caracteristicile descrise de cei doi specialiști și recomandările lui Martin pentru fondul de ten se leagă astfel:
- Subtonul rece are tente roz sau roșii și poate înclina spre albastru. Fondurile de ten potrivite acestei categorii au baze roz ori roșiatice.
- Subtonul cald are tente galbene, de piersică sau aurii. Martin precizează că poate exista și o tentă portocalie sub suprafața pielii. Pentru fondul de ten, recomandă baze galbene, aurii, de piersică ori de culoarea mierii.
- Subtonul neutru echilibrează caracteristicile calde și reci, fără să pară pronunțat roz sau auriu. Reperele pentru fondul de ten sunt nuanțele de bej neutru sau echilibrat.
- Subtonul măsliniu are o tentă discretă verde, verde-cenușie sau verde-gălbuie. Poate înclina spre cald ori spre rece, ceea ce complică uneori potrivirea produsului cu pielea. Martin recomandă fonduri de ten măslinii, auriu-măslinii sau auriu estompat.
Pentru proba propriu-zisă, Martin aplică fondul de ten în centrul feței, pe nas și obraz, apoi verifică rezultatul în lumină naturală. La întâlnirea cu gâtul, nuanța ar trebui să se piardă în culoarea pielii, fără o delimitare vizibilă.
Corectorul se alege în funcție de scop
Pentru un corector care să se potrivească tenului, Correa recomandă păstrarea unei nuanțe apropiate de subton. Martin aplică aceleași repere ca la fondul de ten, mai ales pentru zona de sub ochi.
Corectarea culorii cere însă un alt ton, ales pentru a neutraliza zonele întunecate sau modificările de culoare, explică Correa. Scopul produsului schimbă astfel criteriul de alegere.
Blushul și rujul pot urma aceeași familie de culori
La blush, adică fardul de obraz, Correa recomandă piersică, coral și roșu cald pentru subtonurile calde. Pentru cele reci, propune nuanțe de fructe de pădure, prună și roșu cu bază albastră.
Subtonurile neutre permit trecerea între culori calde și reci. Pentru pielea cu subton măsliniu, recomandările lui sunt tonurile pământii, nuanțele de bronz și roșul discret.
Martin folosește o logică asemănătoare la ruj: fructe de pădure, prună și roșu cu bază albastră pentru subtonurile reci; portocaliu, coral și piersică pentru cele calde.
Pentru un ruj nude, apropiat de culoarea naturală a buzelor, există un indiciu vizibil al nepotrivirii: „Dacă nuanța face buzele să pară cenușii sau cretoase, subtonul nu se potrivește”, precizează el.
Iluminatorul și pudra bronzantă au repere distincte
Pentru subtonurile reci, Martin recomandă iluminatoare sidefii, șampanie cu tentă rece sau roz pal. Pudra bronzantă, numită și bronzer, poate avea o nuanță neutră ori rece.
Pentru subtonurile calde, reperele sale la iluminator și bronzer sunt auriul, șampania, bronzul și caramelul cald. Subtonurile neutre și măslinii se pot potrivi cu șampanie, auriu pal și bronz.
În cazul subtonului măsliniu, Martin recomandă evitarea nuanțelor prea roz, cu efect prea rece sau prea portocalii.
Fardul de pleoape permite și contraste intenționate
Ca punct de plecare pentru subtonurile reci, Martin propune argintiu, gri, mov stins, maro rece și taupe, o nuanță între gri și maro. Pentru cele calde, recomandă auriu, cupru, piersică și teracotă.
Subtonurile neutre au ca repere șampania, rozul și maroul delicat. Pentru cele măslinii, opțiunile propuse sunt verdele măsliniu, cuprul și pruna estompată.
Aceste asocieri de culori rămân sugestii, nu reguli stricte. Correa explică faptul că o culoare aleasă intenționat în contrast cu subtonul poate avea un efect mai interesant decât una care îl urmează perfect.
