O scădere vizibilă în greutate poate părea soluția așteptată, însă cele mai noi dovezi indică un tablou mai nuanțat. O analiză amplă arată că majoritatea medicamentelor pentru obezitate, inclusiv Wegovy și Mounjaro, nu aduc îmbunătățiri semnificative ale calității vieții. În plus, după un an, doar puține dintre aceste tratamente au arătat beneficii cardiovasculare, chiar dacă rezultatele de pe cântar pot fi mari.
În evaluare au fost incluse 262 de studii eligibile, cu 99.791 de participanți. Vârsta medie a fost de 49 de ani, 63% dintre participanți au fost femei, iar IMC-ul mediu a fost 35. Cercetătorii au analizat 19 medicamente pentru obezitate, urmărite pe perioade cuprinse între 12 și 172 de săptămâni. Concluzia importantă pentru pacienți este că slăbitul nu spune singur cum se va simți cineva în propriul corp.
Datele arată că niciunul dintre tratamentele analizate nu a produs îmbunătățiri clinic importante ale calității vieții. De asemenea, niciunul nu a redus convingător insuficiența renală. Un alt aspect important este că o pierdere mai mare în greutate a fost însoțită constant de rate mai ridicate de efecte secundare și de mai multe întreruperi de tratament. Printre reacțiile raportate s-au numărat simptome gastro-intestinale, oboseala și pierderea masei musculare, nu doar a grăsimii.
Cea mai mare scădere în greutate după un an, comparativ cu modificările stilului de viață, a fost observată la tirzepatida, 14,9%, și CagriSema, 14,8%. Au urmat semaglutida orală, 10,9%, orforglipron, 9,9%, semaglutida subcutanată, 9,8%, și fentermina-topiramat, 8,1%. Tirzepatida a avut cea mai mare scădere în greutate din analiză, cu doar 0,1 puncte procentuale peste CagriSema și cu 5,1 puncte procentuale peste semaglutida subcutanată. Tot ea a redus cel mai mult masa de grăsime, cu 25,7%, dar și masa slabă, adică musculară, cu 8,3%.
Acest detaliu schimbă felul în care trebuie privite rezultatele. Dacă scade și masa musculară, nu doar grăsimea, cifra de pe cântar nu indică automat o schimbare favorabilă pentru organism. Potrivit datelor prezentate de Revistaioana, tocmai de aceea oboseala raportată în studii trebuie luată în serios, mai ales pentru persoanele care se bazează pe energie în activitatea de zi cu zi.
La capitolul inimă, semaglutida subcutanată a fost singurul medicament asociat cu un risc redus de deces din orice cauză, de 19%, de atac de cord, de 28%, și de insuficiență cardiacă, de 57%. Tirzepatida a redus riscul de insuficiență cardiacă cu 51%. Comparativ cu celelalte tratamente, semaglutida subcutanată este singura care a bifat toate cele trei rezultate, nu doar pierderea în greutate.
În același timp, popularitatea acestor tratamente nu schimbă faptul că beneficiile nu sunt identice pentru toți pacienții. În cazul Mounjaro, în contextul mai larg al acestor tratamente injectabile noi, a fost demonstrată o pierdere medie de 20-22.5% în 72 de săptămâni, dar analiza actuală privește în principal rezultatele la un an. Datele mai arată că 10-30% dintre pacienți sunt considerați „non-respondenți”, adică nu ating o scădere de cel puțin 5% din greutatea corporală. La acestea se adaugă costurile lunare și faptul că unele persoane recâștigă greutatea după oprirea tratamentului.
Autorii analizei din The BMJ rezumă clar modul în care ar trebui luată decizia: „Deciziile de tratament pentru obezitate ar trebui individualizate, echilibrând beneficiile așteptate, daunele, povara tratamentului, costurile, disponibilitatea și preferințele pacientului.” Mesajul principal al analizei este că slăbitul vizibil nu garantează automat o viață mai bună, mai multă energie sau riscuri mai mici pentru toate problemele de sănătate.
