Un venit mai mare poate aduce mai mult confort, mai multă siguranță și acces la lucruri care înainte păreau greu de atins. Totuși, senzația că „nu este suficient” poate rămâne, iar explicația ține mai puțin de suma din cont și mai mult de felul în care sunt legați banii de identitate, siguranță și comparația cu ceilalți, potrivit Adevărul.ro.
Psihoterapeutul cognitiv-comportamental Laura Găvan explică faptul că această nemulțumire nu înseamnă automat lăcomie sau lipsă de recunoștință. În multe cazuri, este vorba despre mecanisme psihologice care mută foarte repede atenția de la pragul atins la următorul prag.
Creierul se obișnuiește repede cu ceea ce părea, înainte, suficient
Una dintre explicațiile invocate de Laura Găvan este adaptarea hedonică, adică tendința creierului de a se obișnui rapid cu o stare, bună sau rea. Asta face ca bucuria unei creșteri de venit, a unei promovări sau a unui câștig financiar așteptat mult timp să fie intensă, dar scurtă.
„Ne putem confrunta cu un fenomen denumit «adaptare hedonică»: creierul nostru este construit să se obișnuiască rapid cu orice stare, fie ea bună sau rea. Câștigul financiar mult așteptat ne aduce o explozie de satisfacție, dar curba coboară abrupt. Nu pentru că am fi nerecunoscători, ci pentru că mecanismul care ne-a ajutat să supraviețuim, acela de a nu ne mulțumi niciodată cu ce avem, ne împinge mereu spre următorul prag. Este o moștenire evolutivă: în sălbăticie, cel care se simțea «suficient de bine» risca să moară de foame. Dar în lumea modernă, același mecanism devine o capcană”, a explicat Laura Găvan pentru Adevărul.
Ideea nu este că banii nu contează. Din contră, relația dintre bani și stare de bine apare în sursă ca una mai complicată decât formula simplă că „banii nu aduc fericirea”.
O cercetare publicată în 2023, realizată pe date de la 33.391 de adulți angajați din SUA, cu vârste între 18 și 65 de ani, a arătat că, în medie, bunăstarea emoțională creștea odată cu venitul. În același timp, plafonarea a fost observată mai ales în rândul participanților mai puțin fericiți. Studiul are și o limită importantă: persoanele extrem de bogate au fost slab reprezentate în eșantion.
Cu alte cuvinte, a avea mai multe resurse și a simți că există suficient nu sunt același lucru. Prima ține de venit. A doua ține și de interpretarea lui.
Felul în care sunt priviți banii începe, adesea, în familie
Laura Găvan leagă relația cu banii de mesajele absorbite în primii ani de viață. Nu este vorba doar despre educație financiară în sens practic, ci despre ce ajunge copilul să creadă despre siguranță, valoare și lipsă.
„Relația noastră cu banii se formează în primii ani de viață, în familia de bază, prin mesaje pe care le absorbim fără să le filtrăm”, a explicat Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, pentru „Adevărul”.
În această logică, copilul care crește cu ideea că resursele sunt mereu insuficiente poate ajunge să lege banii de liniște, nu doar de consum. Iar când adultul caută tot mai mult venit, promovări sau obiecte, nu urmărește neapărat obiectul în sine, ci confirmarea că pericolul lipsei rămâne departe.
„Copilul care a crescut cu teama că resursele sunt mereu insuficiente învață un tipar de supraviețuire: banii devin echivalentul siguranței, iar siguranța devine o nevoie care nu se satură niciodată. Când acest copil devine adult, nu mai cumpără lucruri, ci cumpără liniște”, a declarat Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, pentru „Adevărul”.
Aici apare o diferență importantă pentru oricine își măsoară liniștea doar în praguri financiare. Dacă nevoia de bază este siguranța emoțională, suma nouă poate calma temporar tensiunea, dar nu schimbă mecanismul care o produce.
Comparația socială apasă mai tare când venitul ajunge să însemne valoare personală
Nemulțumirea se poate amplifica atunci când salariul, bunurile sau stilul de viață devin dovada propriei valori. În acel punct, comparația cu alții nu mai este doar despre cine are mai mult, ci despre cine „valorează” mai mult.
O cercetare publicată în 2024, realizată pe 373 de participanți, a identificat o asociere între un nivel mai ridicat al așa-numitei lăcomii dispoziționale, adică tendința de a dori mai mult și de a fi nemulțumit de ceea ce există deja, și o satisfacție mai redusă față de viață. Participanții cu scoruri mai mari aveau și o orientare mai puternică spre comparația socială. Studiul arată o asociere, nu demonstrează că una dintre variabile o provoacă pe cealaltă.
Laura Găvan descrie foarte direct această legătură dintre bani și identitate.
„Unul dintre cele mai toxice mesaje pe care le putem internaliza este acela că valoarea noastră ca oameni se măsoară în cifre. Când ne definim prin cât câștigăm, fiecare eșec financiar devine o lovitură la adresa identității, iar fiecare succes devine o confirmare fragilă, care trebuie reînnoită constant. De aceea comparația cu ceilalți doare atât de mult: nu ne comparăm doar conturile, ci ne comparăm valoarea. Iar în această cursă, cineva va avea mereu mai mult, pentru că scara pe care urcăm este construită să nu aibă vârf”, crede Laura Găvan, în declarațiile date pentru Adevărul.
Pentru zona de consum, explicația contează mai ales fiindcă nu transformă cumpărăturile, moda sau dorința de confort în ceva greșit. Mută, însă, accentul pe motivul din spate. Problema nu este existența dorinței, ci faptul că ea poate ajunge să țină loc de validare.
Dorința de a câștiga mai mult nu este tratată ca o problemă în sine
Sursa nu prezintă ambiția financiară drept ceva nociv prin definiție. Banii pot însemna siguranță, acces la educație, o locuință, sprijin pentru familie sau libertatea de a face alegeri. Diferența apare în felul în care este trăită această ambiție.
Laura Găvan separă ambiția sănătoasă de dependența de succes prin reacția la neatingerea obiectivului. Dacă progresul și parcursul aduc satisfacție, vorbim despre o direcție. Dacă mulțumirea este amânată până la atingerea unui prag și apoi mutată imediat mai sus, apare o condiționare care nu se încheie.
„Diferența dintre ambiția sănătoasă și dependența de succes nu stă în cât de mult ne dorim, ci în ce se întâmplă dacă nu obținem”, a precizat Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, pentru „Adevărul”. Specialistul este de părere că dependența de succes este o condiție în care persoana nu poate fi mulțumită până nu obține un anumit obiectiv, fericirea fiind amânată la nesfârșit deoarece imediat ce un prag este atins, apare următorul.
Acest detaliu schimbă și felul în care poate fi citită goana după următoarea mărire de venit. Nu orice obiectiv financiar ascunde o problemă. Semnalul descris în articol apare atunci când binele personal este pus pe pauză până la un prag care se mută constant.
Studiile despre materialism arată o asociere cu bunăstarea, nu o regulă universală
Pe lângă analiza care a reunit 259 de studii și a arătat că persoanele care acordă o importanță foarte mare banilor, bunurilor și succesului material tind să fie mai puțin mulțumite de viața lor, sursa mai citează și cercetări care au urmărit schimbarea priorităților în timp.
Trei studii longitudinale, desfășurate pe perioade diferite, au asociat reducerea importanței acordate obiectivelor materialiste cu îmbunătățirea bunăstării. În sens invers, orientarea mai puternică spre aceste obiective a fost asociată cu deteriorarea ei.
Autorii au realizat și o intervenție asupra unor adolescenți americani cu nivel ridicat de materialism. După reducerea acestuia, a urmat o îmbunătățire a stimei de sine. Potrivit Adevărul, aceste rezultate nu înseamnă că efectul este identic pentru orice persoană.
La fel de important, analiza celor 259 de studii nu înseamnă că banii îi fac nefericiți pe oameni și nici că persoanele cu venituri mari sunt automat mai puțin fericite. Accentul cade pe importanța acordată banilor, bunurilor și succesului material, nu pe existența unui venit mare în sine.
Recomandarea nu este renunțarea la ambiție, ci schimbarea raportului dintre bani și identitate
Laura Găvan nu propune retragerea din viața profesională și nici renunțarea la obiectivele financiare. Recomandarea ei este ca satisfacția să nu mai fie condiționată de următorul prag și ca banii să fie priviți mai degrabă ca instrument decât ca măsură a valorii personale.
„A învăța să simțim că avem suficient nu înseamnă să renunțăm la ambiție. Înseamnă să schimbăm relația dintre bani și identitate. Înseamnă să ne întrebăm, în loc de «cât valorez?», întrebarea «ce îmi permite această resursă să trăiesc?», să ne bucurăm de bani ca de un instrument, nu ca de o măsură a ființei noastre”, a afirmat Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, pentru „Adevărul”.
Psihoterapeutul vorbește despre câteva repere simple, dar nu le prezintă ca soluții universale. Direcția propusă este aceasta:
- satisfacția să nu mai fie amânată până la următorul prag financiar;
- recunoștința pentru ceea ce există deja să fie exersată alături de dorința pentru mai mult;
- valoarea personală să fie separată de portofel;
- banii să fie puși în relație cu viața pe care o fac posibilă, nu cu identitatea.
Ultima idee formulată de Laura Găvan rezumă cel mai bine această schimbare de perspectivă: „Să ne oprim din a amâna bucuria până la următorul prag; să ne antrenăm recunoștința pentru ce avem, nu doar dorința pentru ce ne lipsește; să ne separăm valoarea de portofel; și să ne amintim că banii sunt pentru viață, nu viața pentru bani. Când reușim asta, descoperim un paradox eliberator: cu cât ne definim mai puțin prin avere, cu atât ne putem bucura mai mult de ea. Suficient nu este o sumă. Este o stare de relație cu noi înșine și, spre deosebire de contul bancar, aceasta poate crește la nesfârșit”, a conchis ea pentru Adevărul.
