Sumacul nu mai este privit doar ca gustul acrișor din shaorma sau dintr-o salată orientală. Cercetările urmăresc acest condiment pentru conținutul de antioxidanți, vitamine și pentru un potențial efect antiinflamator și antimicrobian. Interesul vine din faptul că, pe lângă rolul lui în aromă, sumacul aduce compuși analizați în studii, între care acidul galic și quercetina.
Acești compuși au fost asociați cu proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, dar și cu posibile efecte benefice în afecțiuni precum artrita, bolile cardiovasculare și diabetul. În același timp, sumacul a fost folosit în medicina tradițională pentru susținerea digestiei și pentru ameliorarea tulburărilor gastrointestinale. Legătura dintre digestie, sănătatea intestinală și aspectul pielii face ca acest tip de ingredient să intre ușor în discuție atunci când alegi alimente simple, dar cu valoare nutritivă.
Din punct de vedere nutritiv, sumacul conține vitaminele C, A și E. Aduce și minerale precum potasiu, calciu și magneziu. Asta nu înseamnă însă că un condiment poate rezolva singur probleme mari de sănătate. În cazul cancerului, studiile de laborator au indicat doar un posibil rol al compușilor din sumac în încetinirea multiplicării celulelor canceroase, iar rezultatele sunt preliminare. Ele nu demonstrează că sumacul poate trata sau preveni cancerul la oameni.
Sumacul se obține din fructele uscate și măcinate ale unor arbuști din genul Rhus, parte din familia Anacardiaceae. Din aceeași familie fac parte și cajuul și mango. Genul Rhus include peste 150 de specii, însă în gastronomie sunt folosite mai ales Rhus coriaria și Rhus typhina. Gustul lui este acrișor, fructat și ușor afumat, apropiat de lămâie, dar mai delicat. De aceea este folosit în preparate în care se caută prospețime fără adaos direct de lămâie.
Are un loc important în salata Fattoush, în Musakhan și în amestecul de condimente za atar. Potrivit Lyla, interesul pentru sumac crește tocmai din această combinație: oferă gust puternic și aduce în același timp compuși studiați pentru efectele lor asupra sănătății.
Există însă o precizare esențială legată de siguranță. Nu toate varietățile de sumac sunt destinate consumului. Unele tipuri cu fructe albe sunt considerate toxice și nu trebuie consumate. Varietățile comestibile au fructe roșii. Diferența dintre cele două trebuie reținută clar atunci când sumacul este cumpărat sau folosit.
Informațiile publicate nu oferă o recomandare exactă despre cantitatea zilnică sau săptămânală care ar aduce beneficii clare. Nu apar nici precizări despre interacțiuni cu medicamentele sau despre eventuale alergii, deși sumacul face parte din aceeași familie botanică din care provin și cajuul, și mango.
