Aproape 9 din 10 companii evaluate în raportul Ethical Fashion 2026 nu au putut demonstra plata unui salariu de trai în vreo unitate din etapa finală de producție. Firmele de modă își documentează mai bine angajamentele privind munca, însă dovezile că acestea îmbunătățesc condițiile oamenilor care produc hainele rămân puține.
Raportul Baptist World Aid Australia, lansat marți și prezentat de WWD, cuprinde 138 de companii care reprezintă 543 de branduri de îmbrăcăminte și încălțăminte. Media evaluării a ajuns la 31,5 puncte din 100, față de 31,3 în 2024.
În medie, numai 3,1% dintre fabricile din etapa finală de producție ale companiilor analizate plăteau tuturor angajaților un salariu de trai, adică unul suficient pentru nevoile de viață. Angajamente credibile, însoțite de un termen pentru atingerea acestui obiectiv, existau la doar 4% dintre firme.
„Transparența, de una singură, nu produce progrese”, se arată, în traducere, în raportul Ethical Fashion 2026 al Baptist World Aid Australia.
Scorurile măsoară dovezile prezentate, fără să garanteze condițiile din fiecare fabrică
Pentru 58% dintre companii, evaluarea s-a bazat exclusiv pe informațiile făcute publice. O practică putea fi aplicată și totuși să nu primească puncte dacă nu era documentată public. La rândul său, un rezultat ridicat nu dovedește că fiecare unitate a furnizorilor respectă standardele raportului.
Cercetătorii au analizat peste 15.000 de puncte de date. Evaluarea a urmărit conducerea și politicile companiilor, identificarea furnizorilor, relațiile comerciale cu aceștia, drepturile lucrătorilor și sustenabilitatea de mediu.
Comparația dintre ediții are și ea un cadru precis: 110 dintre companiile evaluate acum apăreau și în raportul din 2024. Firmele care au furnizat informații în ambii ani au câștigat, în medie, 2,4 puncte, deși cercetătorii au putut fundamenta prin dovezi o gamă mai restrânsă de practici.
Ediția din 2026 a inclus 28 de companii noi, dintre care 16 au sediul în Regatul Unit. Industria modei își extinde raportările de sustenabilitate de peste un deceniu.
Drepturile lucrătorilor rămân categoria cu cele mai slabe rezultate
Companiile au atins, în medie, 68% la capitolul politici și guvernanță, care privește regulile și modul de conducere. Pentru relațiile cu furnizorii și verificarea respectării drepturilor omului, rezultatul a fost de 30%.
Categoria care măsoară capacitatea lucrătorilor de a-și exercita drepturile a obținut doar 3,3 puncte din 25, cel mai mic scor. Aici intră salariile de trai, negocierea colectivă, posibilitatea de a depune sesizări și instruirea privind drepturile la muncă.
Rezultatele diferă inclusiv între companiile cu punctaje generale ridicate. Cele patru firme de mai jos au transmis direct informații cercetătorilor:
- Mighty Good Basics, brand de lenjerie, a primit 94 de puncte din 100 în total și 23 din 25 pentru drepturile lucrătorilor.
- AS Colour, brand de îmbrăcăminte fără imprimeuri, a obținut un scor general de 67 din 100 și 12 din 25 la drepturile lucrătorilor.
- H&M Group a primit 7 puncte din 25 la categoria drepturilor lucrătorilor.
- Shein a înregistrat 1 punct din 25 la aceeași categorie.
La numai 22% dintre companii, majoritatea angajaților din etapa finală a producției aveau acces la mecanisme prin care puteau semnala probleme. Dovezi că instruirea privind drepturile lucrătorilor era răspândită pe scară largă au îndeplinit pragul evaluării la doar 7% dintre firme.
Prețurile și termenele impuse furnizorilor pot împiedica îmbunătățirile
Coduri de conduită pentru furnizori existau la 93% dintre companii. Numai 63% verificau însă cum afectează propriile achiziții capacitatea furnizorilor de a respecta acele reguli. Punctajul maxim pentru practici responsabile de achiziție a fost acordat unui procent de 7% dintre firme.
„Comportamentul companiilor în materie de achiziții contribuie și el la lipsa progreselor privind capacitatea lucrătorilor de a-și exercita drepturile”, au scris cercetătorii Baptist World Aid Australia în raport, în traducere.
Resursele disponibile pentru respectarea standardelor de muncă depind și de prețurile negociate de branduri, de calendarul producției, de estimările cererii și de schimbarea sau anularea comenzilor. Cercetătorii indică negocierile agresive de preț, comenzile imprevizibile și termenele nerealiste drept posibile piedici pentru salarii și condiții de muncă mai bune.
În evaluarea lor, instruirea furnizorilor și auditurile sociale, adică verificările privind condițiile de muncă, nu pot rezolva singure aceste presiuni. Sunt necesare și modificări în relațiile comerciale dintre branduri și producători.
Monitorizarea se reduce spre începutul lanțului de producție
Brandurile au avansat în identificarea producătorilor direcți. Totuși, după ce au luat în calcul atât identificarea furnizorilor, cât și auditurile sociale, cercetătorii au estimat următoarele ponderi ale furnizorilor rămași efectiv nemonitorizați:
- 39% dintre furnizorii implicați în etapa finală de producție;
- 83% dintre furnizorii de materiale și componente;
- 93% dintre furnizorii de materii prime.
Astfel, chiar și companiile care au programe de monitorizare pot avea o imagine limitată asupra muncii din fabricile textile, unitățile de procesare și celelalte operațiuni anterioare confecționării produsului final.
Declarațiile privind sclavia modernă nu asigură protecția lucrătorilor
Raportul examinează și rezultatele legislației axate pe transparență. Declarații privind sclavia modernă publicaseră 71% dintre companiile evaluate.
În interiorul acestui grup, 78% nu aveau politici sau strategii suficiente pentru protejarea angajaților atunci când era descoperită muncă forțată ori muncă a minorilor. Tot în acest grup, 71% nu ofereau mecanisme de sesizare accesibile majorității lucrătorilor din lanțurile de aprovizionare.
„Chiar dacă multe companii își respectă obligațiile legale, cercetarea noastră arată clar că transparența, de una singură, nu garantează aplicarea nici măcar a celor mai elementare măsuri necesare pentru protejarea lucrătorilor”, precizează organizația în raport, în traducere.
Baptist World Aid Australia concluzionează că angajamentele voluntare și obligațiile de publicare a informațiilor au adus îmbunătățiri insuficiente în raport cu amploarea riscurilor pentru lucrătorii din producția mondială de îmbrăcăminte. Organizația cere cerințe guvernamentale mai ferme, responsabilitate sporită în practicile de achiziție și participarea mai largă a lucrătorilor la deciziile despre salarii și condiții de muncă.
