Lucrătorii care confecționează haine în Bangladesh cer majorarea salariului minim lunar de la 12.500 de taka, aproximativ 100 de dolari, la 30.000 de taka, aproximativ 240 de dolari. Protestele au întrerupt producția pe 2 noiembrie 2026 în peste 600 dintre cele 4.000 de fabrici ale țării, pentru acea zi. Sindicatele cer ca și mărcile internaționale să contribuie la acoperirea salariilor prin prețurile plătite furnizorilor.
În Mirpur, zonă a capitalei Dhaka, funcționează peste 300 de fabrici care produc pentru Walmart, H&M, Zara, Levi’s, Marks & Spencer și Primark. Este unul dintre cele cinci mari centre de producție ale țării. Joi, ultima zi lucrătoare a săptămânii în Bangladesh, activitatea obișnuită a zonei lăsase locul unei liniști neobișnuite.
Protestele și intervenția forțelor de ordine au afectat fabricile și circulația din principalele centre industriale. Până marți, un lucrător fusese ucis în Gazipur. Poliția a anunțat peste 100 de arestări.
Majorările anunțate pentru decembrie se vor vedea în salariile plătite în ianuarie
Miercuri, manifestațiile s-au redus temporar, după anunțul guvernului privind constituirea Consiliului pentru Salariul Minim. Autoritățile au stabilit decembrie drept luna aplicării noii grile, cu sumele majorate înscrise în fluturașii din ianuarie. Actuala structură salarială datează din 2023.
„Putem spune că prima noastră revendicare a fost îndeplinită, deoarece a fost format un consiliu salarial și ni s-a spus că noul salariu va intra în vigoare în decembrie”, a spus, despre anunțul guvernului, Sajal Sardar, operator de mașină de cusut la o fabrică de tricotaje din Mirpur.
Consiliul urmează să stabilească nivelul salariului în decembrie, însă atingerea sumei solicitate de protestatari este considerată puțin probabilă. Khairul Mamun Mintu, lider sindical la Bangladesh Garment Workers Trade Union Center, susține calendarul anunțat pentru stabilirea noului prag: „Ne-am prezentat revendicările. Acum, părțile implicate vor decide care ar fi un salariu rezonabil pentru toți”.
În privința unei grile care nu ar răspunde revendicărilor, Mintu a avertizat: „Dacă nici asta nu funcționează, va trebui să ieșim din nou în stradă”.
Conflictul vine după confruntările intense din 2023. Ulterior, Sheikh Hasina, fosta conducătoare autoritară a Bangladeshului, a fost înlăturată în urma unei revolte populare conduse de studenți. Guvernul interimar condus de laureatul Nobel Muhammad Yunus s-a instalat în 2024, iar alegerile din februarie 2026 au adus actualul executiv.
În mandatul administrației interimare a fost introdusă obligația constituirii unui consiliu care să revizuiască salariul minim o dată la trei ani, în loc de cinci. Sardar consideră că procedura trebuia pornită cu șase luni înainte de expirarea intervalului de trei ani.
Două venituri susțin familia de șapte persoane a lui Sardar
Industria îmbrăcămintei din Bangladesh are aproximativ patru milioane de lucrători, dintre care mai mult de jumătate sunt femei. Deși sectorul are un rol central în economia națională, angajații continuă să trăiască în condiții dificile.
Sardar, în vârstă de 23 de ani, a început să muncească în fabrici în copilărie, cu un deceniu în urmă, fără să reușească să strângă economii. Salariul său lunar este de 14.200 de taka, echivalentul a 115 dolari. Cu ore suplimentare, ajunge la 17.000-18.000 de taka, adică 136-144 de dolari.
El și fratele lui sunt singurii membri ai familiei care câștigă bani. Împreună aduc acasă aproximativ 30.000 de taka lunar pentru șapte persoane. Cheltuielile neprevăzute, precum îngrijirile medicale sau taxele școlare ale fraților mai mici, obligă uneori familia să se împrumute.
Pentru Sardar, ieșirea în stradă este ultima soluție după ani de promisiuni guvernamentale neîndeplinite. Despre cheltuielile zilnice, el a explicat: „Nu vrem să ieșim în stradă, dar nu avem acces la servicii medicale la prețuri pe care ni le putem permite. Proprietarii măresc chiriile în fiecare ianuarie. Prețurile alimentelor de bază și ale gazului pentru gătit au crescut de mai multe ori în această perioadă, iar salariile noastre au rămas aceleași”.
Fabricile plătesc mai mult pentru energie
Presiunea salariilor mici se suprapune peste creșterea costurilor de producție. Guvernul condus de Tarique Rahman, din Bangladesh Nationalist Party, Partidul Naționalist din Bangladesh, a preluat puterea după scrutinul din 12 februarie și a majorat prețurile combustibililor de două ori.
Scumpirile energiei au urmat acest calendar:
- Combustibilii au fost scumpiți în aprilie și septembrie, cu o creștere cumulată de peste 35%.
- Electricitatea pentru consumatori s-a scumpit cu peste 16% în iunie.
- O butelie de 12 kilograme de gaz petrolier lichefiat a ajuns, după două majorări consecutive în ultimele două luni, de la 1.625 de taka, aproximativ 13 dolari, la 2.060 de taka, aproximativ 16 dolari. În martie, aceeași butelie costa 1.340 de taka, aproximativ 10 dolari.
Veniturile din exporturi au crescut cu 6%, până la 17,04 miliarde de dolari în trimestrul al treilea. Deficitul comercial, diferența cu care importurile depășesc exporturile, s-a mărit cu 31% față de anul precedent și a ajuns la 7,48 miliarde de dolari. Războiul din Orientul Mijlociu a împins în sus factura importurilor de combustibili.
Banca Asiatică de Dezvoltare a coborât la 4% estimarea creșterii economice pentru anul curent și prognozează o inflație de 9%. Experții avertizează că rata efectivă a scumpirilor ar putea ajunge la 20%.
Și Banca Mondială și-a redus succesiv prognoza pentru anul 2026-2027: de la 6,1% în ianuarie la 4,6% în iunie, apoi la 3,4%. Aceste costuri și perspective economice intră în negocierile consiliului salarial, alături de revendicările angajaților.
Comenzile întârziate pot aduce reduceri de preț cerute de cumpărători
ABM Shamsuddin, proprietar de fabrică și reprezentant al producătorilor în noul consiliu salarial cu șase membri, estimează pierderile legate de livrări la 850 de milioane de taka. El speră ca mărcile să recunoască faptul că tulburările au fost în afara controlului proprietarilor de fabrici.
Shamsuddin descrie trei reacții posibile ale cumpărătorilor internaționali:
- Acceptarea mărfurilor cu întârziere, fără penalități, varianta pe care producătorii ar prefera-o.
- Solicitarea unei reduceri de 50% pentru produsele livrate târziu.
- Cererea de a expedia comenzile cu avionul în locul transportului maritim.
Ultimele două variante sunt mai probabile, apreciază el, și ar aduce o povară financiară importantă fabricilor care produc deja la prețuri reduse pentru mărcile globale.
Mahmud Hasan Khan, președintele Bangladesh Garment Manufacturers and Exporters Association, asociația producătorilor și exportatorilor de îmbrăcăminte, spune că protestele izbucnesc frecvent când vine momentul revizuirii salariilor. În opinia sa, repetarea acestor episoade a slăbit încrederea cumpărătorilor internaționali.
Khan consideră însă că nemulțumirea este îndreptată greșit către protestatari și fabrici. El îi îndeamnă pe cumpărători să transmită guvernului, în scris, preocupările lor, deoarece atât interesele acestora, cât și ale producătorilor sunt în joc.
Organizațiile sindicale cer mărcilor să susțină plata noilor salarii
Clean Clothes Campaign, rețea internațională de sindicate și organizații neguvernamentale, cere mărcilor care cumpără din Bangladesh să susțină revendicările angajaților. Solicitările includ angajamente publice de continuare a comenzilor în țară și protejarea sumelor destinate muncii ori condiții comerciale care să permită plata noului minim salarial.
Astfel de angajamente ar trebui să ofere guvernului și angajatorilor asigurări că salariile mai mari nu vor împinge comenzile către alte țări.
„Este esențial ca mărcile să acționeze imediat și să se pronunțe în sprijinul revendicărilor lucrătorilor, în loc să aștepte încheierea negocierilor salariale”, a transmis Anne Bienias, coordonatoarea pentru salariul de trai la Clean Clothes Campaign, într-o declarație a organizației.
Un raport publicat în mai de această rețea și Public Eye arată că mărcile globale plătesc aproape aceleași prețuri pe articol ca în urmă cu 20 de ani. Unele prețuri sunt chiar cu 30% mai mici după ajustarea la inflație. Pentru un tricou obișnuit din bumbac, cumpărătorii plătesc în general aproximativ 2-3 dolari, iar uneori numai un dolar.
Raportul leagă aceste prețuri de slăbirea capacității furnizorilor de a rezista dificultăților economice și de menținerea salariilor la niveluri reduse. Liderii sindicali consideră că responsabilitatea pentru bunăstarea angajaților revine producătorilor și guvernului, dar și cumpărătorilor internaționali.
Negocierile din fabrici lipsesc din rezolvarea conflictului
Kalpona Akter, președinta Bangladesh Garment and Industrial Workers Federation, identifică drept problemă lipsa negocierii colective, prin care angajații își discută împreună salariile și condițiile de muncă cu angajatorul. Despre această lipsă, ea a spus: „Dacă lucrătorii ar putea negocia direct cu proprietarii în interiorul fabricilor, nu ar mai trebui să iasă în stradă”.
Akter amintește încercarea guvernului interimar de a ridica majorarea salarială anuală de la 5% la 9%. În evaluarea sa, un salariu de bază foarte mic face ca asemenea creșteri să schimbe prea puțin venitul, în timp ce prețurile bunurilor urcă mai repede. Până când autoritățile revizuiesc salariile, ajustările riscă să fie deja depășite de scumpiri.
Ea consideră că mărcile obțin partea mai mare a câștigurilor pe fondul costurilor reduse cu forța de muncă. Propunerea sa este ca producătorii să majoreze mai întâi salariile și apoi să negocieze cu clienții includerea costurilor suplimentare în prețurile de achiziție.
Despre continuarea practicilor actuale, Akter a avertizat: „Altfel, cumpărătorii își vor menține poziția, producătorii vor continua să piardă bani, iar lucrătorii vor continua să protesteze în stradă”.
