Ora la care se încheie mesele poate conta pentru sănătatea creierului, potrivit unui studiu pilot care a urmărit timp de șase luni 47 de femei. Toate participantele aveau între 50 și 79 de ani și erau supraponderale sau obeze. Diferența dintre a mânca într-un interval de 8,2 ore și unul de 12,3 ore pe zi a fost asociată cu rezultate mai bune la anumite teste cognitive.
Femeile care au mâncat într-un interval mai mic de 9 ore au avut îmbunătățiri semnificative la planificare spațială și la rezolvarea problemelor, comparativ cu grupul care a rămas la un program de aproximativ 12 ore. A apărut și o tendință de reducere a erorilor la testele de memorie și învățare.
Diferența nu a fost explicată doar prin slăbire. Toate participantele au fost consiliate să reducă aportul caloric cu 500 de calorii pe zi. După șase luni, ambele grupuri au slăbit la fel, în medie aproximativ 6,8 kilograme. Schimbarea a apărut la unele funcții cognitive, în favoarea grupului care și-a concentrat mesele într-o fereastră mai scurtă.
Subiectul este relevant mai ales pentru femeile de peste 50 de ani, categorie cu risc mai mare de demență. Bolile neurodegenerative precum Alzheimer cresc odată cu îmbătrânirea populației, iar femeile și persoanele supraponderale sau obeze au un risc mai mare. Sue Shapses, investigatorul principal al studiului, a explicat: „Pierderea în greutate singură va preveni o parte din declinul cognitiv legat de îmbătrânire, iar aceste date sugerează că ar putea exista beneficii suplimentare dacă încetați să mâncați cu patru ore înainte de a merge la culcare și reduceți aportul de alimente la 8-9 ore pe zi, în comparație cu fereastra obișnuită de masă de 12 ore pe zi.”
În studiu, 26 de femei au fost rugate să mănânce într-un interval mai mic de 9 ore, iar restul au păstrat un interval obișnuit, de aproximativ 12 ore. În practică, grupul cu alimentație restricționată în timp a ajuns la o medie de 8,2 ore. Mesele lor erau de obicei între 10:00 și 18:00, potrivit Revista Ioana.
Rezultatele nu au fost identice la toate testele. Nu au existat diferențe semnificative între grupuri la probele de multitasking sau de timp de reacție. Beneficiul observat nu s-a extins, deci, la toate zonele cognitive măsurate.
Sue Shapses a descris efectul drept unul moderat, dar cu relevanță practică. „A existat un efect modest al alimentației restricționate în timp asupra îmbunătățirii planificării spațiale și a rezolvării problemelor și asupra reducerii erorilor legate de memorie și învățare. Aceste rezultate sugerează o capacitate mai bună de a reține informații în timpul sarcinilor de zi cu zi și mai puține greșeli legate de memorie, atenție și rezolvarea problemelor.”
Datele au arătat și că reducerile ferestrei de alimentație au prezis îmbunătățiri mai mari. Din punct de vedere practic, modelul asociat cu rezultate mai bune a fost o fereastră de 8-9 ore pe zi pentru mese. În grupul cu rezultate mai bune, media a fost de 8,2 ore, iar un exemplu de program a fost 10:00-18:00.
Limitele studiului rămân importante. Cercetarea a fost mică, cu doar 47 de femei, și a durat șase luni. A fost realizată exclusiv pe femei între 50 și 79 de ani, supraponderale sau obeze, iar rezultatele se referă direct la acest grup. Cercetarea despre impactul direct al postului intermitent și al alimentației restricționate în timp asupra funcției cognitive este încă la început. Cercetătorii spun că sunt necesare studii suplimentare, pe grupuri mai mari, și vor să investigheze și mecanismele biologice, inclusiv ritmurile circadiene și inflamația.
